O vară pe note muzicale – ateliere de educație muzicală pentru părinți și copii

 “O vară pe note muzicale” – Asociaţia Dalcroze România propune primul program de Ateliere de educaţie muzicală Dalcroze şi Orff din România: muzică, ritm și mișcare în sonoritatea pianului și a altor instrumente autentice. O vacanţă printre portativele lui Bach, pe un preludiu de Debussy sau în pas cu prietenii necuvântători din “Carnavalul animalelor” de Saint-Saens: copii până în 8 ani sunt aşteptaţi, cu sau fără părinţi, la o călătorie muzicală plină de mișcare, ritm și emoție. Atelierele vor avea loc în perioada 27 iunie - 18 iulie și se vor desfășura la Sala ArCub în fiecare sâmbătă dimineața, durata fiecărui atelier fiind de maxim 45 de minute.

Educația muzicală de tip Dalcroze și Orff, în care sunt certificați muzicienii asociației,  se bazează pe o pedagogie  muzicală interactivă şi creativă, care:

dezvoltă simțul muzical şi stimulează toate tipurile de inteligență: kinestezică, logico-matematică, spațială, lingvistică, inter-personală și intra-personală.

dezvoltă sensibilitatea, facultatea de a exprima în mod liber sentimente şi emoții, creativitatea şi rafinarea motricității.

Atelierele urmăresc trezirea aptitudinilor muzicale ale copiilor într-o manieră interactivă, ludică, bazată pe mişcare, specifică pedagogiei Dalcroze și Orff. Pentru stimularea creativității și a interesului copiilor se  folosesc obiecte (mingi, cercuri, corzi, eșarfe, saculeti coloraţi etc) şi instrumente de percuţie (clave, trianglu, guiro, djembe, maracas, clopoţei muzicali metalici, metalofone). Participând sau asistând la ateliere, părinţii vor fi capabili ei înșiși să testeze acţiunile ritmicii şi să petreacă un timp de calitate cu copiii lor. Un element esenţial al pedagogiei Dalcroze este improvizaţia şi interacţiunea cu grupul, ceea ce conduce la dezvoltarea creativităţii şi a personalităţii generale a copilului.

Noţiunile ritmice (măsura, raportul între durate), cele de tempo şi dinamică muzicala (nuanţele)  precum şi noţiunile armonice şi melodice sunt abordate prin intermediul mişcării, al jocului, al exerciţiilor de reacţie şi coordonare.

Repertoriul este preponderent bazat pe muzică clasică dar conține și cântece de leagăn şi alte piese din folclor sau folclorul copiilor, care ne ajută să-i apropiem pe copii de clasic și sunt necesare pentru a le da o perspectivă mai largă în formarea simțului muzical.

Metoda Orff: "Oferă implicarea totală: combinarea cântului, recitării, dansului şi a interpretării la instrumente muzicale în procesul învăţării”.

Metoda Dalcroze: “Este poate cea mai frumoasă și mai ludică metodă de cunoaștere, învățare și aprofundare a muzicii și a limbajului ei, iar cel mai mare merit al ei este acela de a forma iubitori de muzică de calitate”.           

Program și prețuri

Atelierele de educație muzicală vor avea loc în perioada 4 iulie - 18 iulie și se vor desfășura la Sala ArCuB din strada Batiștei nr. 14 (foyer etaj), București, în fiecare sâmbătă dimineața, între orele 10:00 și 13:00, după următorul program:

Sâmbătă, 4 iunie, 11 iulie și 18 iulie 2015:

ora 10:00, atelierul pentru 5-7 ani. Durata : 45 minute. Maxim 12 participanți. La toate atelierele pot asista părinții copiilor participanți.

În cadrul atelierelor de muzică în genul Dalcroze - Orff, pentru categoria de varsta 5-7 ani, copiilor li se oferă posibilitatea de a descoperi treptat, într-o atmosferă relaxată, non-competitivă, elemente precum ritmul, melodia, armonia, timbrul sau forma, elemente muzicale de bază, adesea greu de abordat chiar și de către adulți. Aceste noțiuni muzicale sunt însușite prin crearea unei atmosfere familiare universului copilăriei, combinând elemente precum cântecul, dansul, poezia și folosirea instrumentelor de percuție (metalofon, glockenspiel, clopoței, triangluri, bețe, tamburine, castaniete etc). Copiii sunt încurajați – prin jocuri și joacă - să improvizeze, apoi chiar să compună propria muzică și să se bucure de ea, cântând-o.

ora 11:00, atelierul pentru 2-4 ani. Durata : 40 minute. Maxim 12 participanți. Atelierele se desfășoară doar în duo 1 părinte - 1 copil.

Un atelier foarte bogat în care se învață primele gesturi muzicale, în care părinți și copii descoperă universul sonor al muzicii clasice prin mișcare, voce, improvizație cu instrumente și obiecte surprinzătoare.

Atelierele de educație muzicală pentru 2-4 ani se vor derula pornind de la suita Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saens. Copiii și părintii lor vor explora împreuna, prin exercitii, jocuri, cântece și dans, universul muzicii clasice, vor experimenta și asimila noțiuni legate de structura muzicală, dar în același timp, vor da frâu liber imaginației și creativității prin improvizații cu instrumente și diverse obiecte. Obiectivele urmărite în principal, la această categorie de vârstă, sunt dezvoltarea simțului muzical și a elementelor de vocabular corporal în relație cu muzica, fie ea interpretată live, la pian, fie ascultată sau chiar cântată împreună.

ora 12:00, atelierul pentru 0-1 an. Durata : 40 minute. Maxim 15 participanți. Atelierele se desfășoară doar în duo 1 părinte -1 copil.

Atelierele pentru bebelusi (tandem părinte-copil) sunt o trezire a auzului interior, o  armonie de sunete și vibrații ale unor instrumente autentice. Este o primă îmbrățișare a bebelușilor cu muzica clasică în care și părinții sunt chemați să-i însoțească. În îmbracaminte lejeră, tolăniți pe pernuțe moi și colorate sau rostogolindu-se în voie pe podeaua de lemn pe care îi așteaptă nerebdător și marele pian cu clape fermecate, bebeluși, părinți sau bunici, cu toții sunt invitați la un parcurs, sotto voce, prin toate stilurile importante ale muzicii clasice de la baroc, clasic, romantic la muzica de secol XX - impresionism,  muzică românească. Nu lipsesc nici cântecele de leagan voce - pian, fie semnate de mari compozitori ca Brahms fie preluate din folclor. Vom da și mai multă culoare spațiul sonor prin interludii de improvizație la instrumente de percuție la care suntem bucuroși să vă avem alături nu doar în calitate de cei mai mici melomani dar și ca interpreți: chimes, sansula, glockenspiel, maracas, clave, bol sonor și, nelipsiți, cei mai veseli și mai colorați clopoței muzicali!

Taxele de participare la program sunt următoarele: 30 RON/atelierul pentru 0-1 an și 40 RON/atelierele pentru 2-4 ani și 5-7 ani.

Grupele de vârstă pot varia în funcție de numărul și interesul participanților

Se recomandă îmbrăcăminte și încalțăminte lejeră, atelierele se desfășoară într-un spațiu cu parchet din lemn masiv.

Modalitate de înscriere şi plată

Înscrierea se face pe baza unui e-mail trimis la adresa office@dalcroze.ro care să conţină următoarele informaţii: numele, prenumele persoanelor participante (adulți, copii) și vârsta copiilor, precum şi datele de contact. După confirmarea înscrierii, este necesară achitarea taxei de participare. Dacă nu se mai poate onora participarea, returnarea taxei se face numai dacă retragerea este anunțată cu cel puțin doua zile înainte de începerea primului atelier, sumă din care se va scădea comisionul bancar. În cazul în care retragerea intervine mai târziu, valoarea primului atelier (30 RON sau 40 RON, în funcție de atelier) este reținută.     

Taxa poate fi achitată și în ziua primului atelier, dar înscrierea este obligatorie la adresa office@dalcroze.ro .                                                

Pentru mai multe detalii:  www.dalcroze.ro, www.facebook.com/dalcrozeromania.

Canonul muzical european in postmodernitate - Sustinere publica, marti 19 februarie

Va recomand cu cea mai mare caldura sustinerea tezei de doctorat a lui Oleg Garaz, muzicolog si scriitor, programata marti, 19 februarie, ora 14.00 la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Din pacate nu sunt in tara... as merge cu mare entuziasm deoarece este un subiect vast care, cred eu, atinge domenii extrem de diferite - teoria culturii, istorie, gandire religioasa, etc.

Oleg Garaz - "Canonul muzical european in postmodernitate"
Universitatea nationala de Muzica Bucuresti  ( Str. Stirbei Voda nr. 33, Sector 1, Bucuresti)
Marti, 19 februarie, ora 14,  sala 98 bis


Cateva cuvinte despre autor:

Oleg Garaz s-a nascut in 1964 la Soroca, in nord-estul Basarabiei, a facut Liceul de muzica "Stefan Neaga", din Chisinau, iar in 1987 intra la Conservatorul "Gavriil Musicescu", din Chisinau.

In octombrie 1990 vine in Romania, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima", din Cluj, publica in reviste literare transilvane, lucreaza la televiziune, devine membru stagiar al Uniunii Compozitorilor, publica patru carti de specialitate, "Muziconautice", "Contraideologii muzicale“, "Poetica muzicala in convorbiri" si "Muzica sisensul sincretic al nostalgiei", avand inca trei, patru volume in curs de aparitie.

Teza de doctorat este intitulata "Canonul muzical european in postmodernitate" si este structurata in sase capitole. Structura succesiunii tematice a capitolelor este conceputa in imaginea unei simetrii in care ponderea capitolelor dedicate analizei conceptului de canon muzical – capitolele II, Canonul muzical european intre ipoteza si concept, si III, Canonul muzical european. Tipologii si evolutii, este echilibrata de catre urmatoarele doua capitole dedicate analizei fenomenului stilistic in postmodernitate – capitolele IV, Iesirea din gandirea de tip stilistic: cauze, efecte, consecinte, si V, Fenomenul compresiei stilistice. Astfel, tematizarea canonului si tematizarea problemelor stilului in postmodernitate reprezinta cele doua nuclee tematice ale textului. 

"Postmodernitatea prezinta canonul, dincolo de toate criticile aduse, drept o idee si o conceptie in plina ascensiune si amplificare chiar in virtutea participarii nerestrictionate la formularea si producerea canonica a noi si noi comunitati, pâna in postmodernitate excluse din canonul muzical european. Iar in final, insasi determinativul de canon muzical european in calitatea lui de referent istoric, se transforma dintr-un instrument de afirmare a dominarii si superioritatii neconditionate in ceea ce el si era de la bun inceput – un arhetip al valorii si normei prin care individul uman si-a putut constientiza sensul prezentei-in-lume."  

Oleg Garaz 

 

Cuprinsul tezei:

Capitolul I: Explicitarea termenilor utilizaţi în titlul lucrării

1. În căutarea unui titlu plauzibil

2. Ideea „europenităţii” între Antichitate şi Evul Mediu

3. Postmodernismul ca „familie” de definiţii eterogene

4. Canonul ca „familie” a sensurilor implicite

Capitolul II: Canonul muzical european între ipoteză şi concept

1. Ideea de canon. Harold Bloom şi „Canonul Occidental”: reprezentările canonului între identic şi diferit

2. Conceptul şi fenomenul de „canon muzical”. I. I. Sollertinski şi ideea „beethovenocentrismului” în cultura muzicală europeană

2.1. Ciclicitatea modernităţilor europene. Canonul între metanaraţiune şi arhetip

3. Modelele canonului muzical european. Procesele de canonizare / recanonizare: imaginea dinamicii evolutive

4. Concluzii realiste

Capitolul III: Canonul muzical european. Tipologii şi evoluţii

1. Etimologiile: literal versus istoric în evoluţia conceptului de canon.

Tipologiile extrinseci

2. Două antinomii istorice şi rolul lor în formarea canonului modern

2.1. Antinomia antic-modern şi diferenţierea idealului antic

de programul de acţiune medieval

2.2. Antinomia sacru-profan şi reformularea staticismului religios

în termenii dinamismului laic renascentist

3. Tipologiile intrinseci: Joseph Kerman, William Weber şi Mark Everist.

Canonul muzical şi căutarea criteriilor universale şi a numitorului comun. Dialectica alterităţii şi identităţii

3.1. Joseph Kerman şi virtuţile canonului repertorial

3.2. William Weber şi dezideratul completitudinii

3.3. Mark Everist şi valorile receptării

4. Ecuaţia demistificării: Marcia Citron şi căutarea unui canon feminin. Bernard Knox şi abrevierea DWEM

Capitolul IV: Ieşirea din gândirea de tip stilistic: cauze, efecte, consecinţe

1. Problema ieşirii din stil ca problemă partajabilă: binomul stil-canon

2. John Zorn şi specificul contextului postmodern

3. Procesul evoluţiei stilistice ca determinantă a stazei conceptuale

4. Prefigurarea colapsului: structura stilistică şi ieşirea din istoria muzicii

5. Problema definiţiilor

5.1. Leonard B. Meyer

5.2. Valentina Sandu-Dediu

5.3. Boris Asafiev

5.4. Mihail K. Mihailov

6. Ierarhia constitutivă a structurii stilistice şi sensul funcţional al acesteia în postmodernitate: stil personal, stil de grup (naţional) şi stil de epocă

7. Interpretarea critică a datelor problemei. Fenomenul ieşirii din stil ca realitate inevitabilă în postmodernitatea muzicală

Capitolul V: Fenomenul compresiei stilistice

1. Stilul ca „simulacru” canonic. Ideea „sinonimiei” simbiotice şi a dublei determinări temporale

2. Imaginea comprimării temporale: cauze şi consecinţe

3. Modelele de reprezentare ale existenţei muzical-istorice: între contingenţă şi obligativitate

3.1. Stilul „monolit” ca semn al atitudinii retorice

3.2. Stilul „antropomorfic” ca semn al atitudinii organice

3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste

3.4. Colajul de stiluri drept concepţie hiper-stilistică    

4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluţia fenomenului de compresie stilistică

Capitol VI: Canonul muzicii postmoderne: simulacru, fragment şi ficţiune

1. Ambiguitatea postmodernă în căutarea unei rezoluţii optime

2. Muzica şi postmodernitatea: descrierea „simptomatologiei” postmoderne

3. Muzica în postmodernitate

4. Muzica postmodernă: schiţa unui „portret-robot”

5. Muzica postmodernă: între dezmembrare şi resuscitare

6. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea

unei postmodernităţi accesibile

7. Concluzii. Ipoteza unei periodizări a muzicii postmoderne

În loc de postfaţă

Rezumatul tezei de doctorat în limba engleză

Bibliografie generală

Acces gratuit la opere pe internet - Ianuarie

Arte Live Web propune muzica clasica gratis, pe internet, pe perioade definite. Mi s-a parut un proiect extraordinar, care da sansa oricarui meloman sa calatoreasca peste tot in lume, sa asiste la o opera sau la un concert de muzica clasica. Azi la Paris, maine la New York...si uite asa, atingem, chiar si virtual, un vis.

Am facut o selectie cu operele propuse de Arte Live Web  incepand cu luna ianuarie:

Phaeton  (Festival de Beaune) pana pe 27 ianuarie 2013


A Death in the Family (William Mayer) la Amel Opera Festival pana pe 5 aprilie 2013


Andrea Chénier (Umberto Giordano) la Amel Opera Festival pana pe 6 aprilie 2013


In The Penal Colony (Philip Glass) la Amel Opera Festival pana pe 7 aprilie 2013


 Mileva (Aleksandar Kojic) la Amel Opera Festival pana pe 10 aprilie 2013


Maria Theresa (Roland Baumgartner si Rainer Lewandowski) la Amel Opera Festivalpana pe 13 aprilie 2013


Cavalleria Rusticana si Pagliacci (Opéra Royal de Wallonie) pana pe 14 iunie 2013


La Traviata (Théâtre de la Monnaie din Bruxelles) pana pe 15 iunie 2013


Stradella (Cesar Franck) la Amel Opera Festival pana pe 19 septembrie 2013


 Le Couronnement de Poppée (Opera din Lille) pana pe 12 aprilie 2014

Oratoriul de Craciun de J.S. Bach

Consistenta repertoriala a barocului german din prima jumatate a secolului XVIII a fost impartita, similar unui teritoriu, intre Jochann Sebastian Bach si Georg Friedrich Haendel. "Disputa" imaginara intre cei doi a vizat nici mai mult nici mai putin decat Biblia insasi. Din cate cunoastem din istoria muzicii, textele Scripturii au fost impartite, inntr-un mod echitabil, in felul urmator: Haendel si-a adjudecat cartile Vechiului Testament prin scrierea mai multor oratorii precum "Samson", "Israel in Egipt", "Judas Maccabaeus", "Solomon", "Saul" etc., pe cand Bach s-a focalizat in exclusivitate pe cartile Noului Testament, ale Evangheliei.

Nu putem nega faptul ca si Haendel si-a marturisit interesul pentru Noul Testament prin celebrul Oratoriu "Messiah", devenit, desigur, un slagar international mai ales incepand cu propaganda compozitorilor romantici a repertoriului muzicii baroce, insa, Bach ramane, dincolo de orice discutii, cel mai important promotor al imaginii cristice in muzica prin cele patru Pasiuni care corespund celor patru carti ale Evangheliei - Matei, Ioan, Marcu si Luca. Iar daca Haendel il imagineaza pe Isus Cristos, exclusiv in calitatea lui mesianica de Mantuitor, mizand pe imaginea atat de "publicitar" de exaltata a unui simbol cultural, Pasiunile lui Bach refac tragedia crucificarii in cele mai mici amanunte si cu cea mai mare atentie la profilul caracterologic al fiului Mariei.

Pe langa cele patru Pasiuni, Bach compune si doua mari Oratorii pentru principalele sarbatori crestine - Craciun (nasterea Domnului) si Pasti (Invierea sau, altfel spus, a doua nastere).

Anume in acest sens trebuie inteles Oratoriul de Craciun care celebreaza nasterea lui Isus, avand ca finalitate, nu atat conceptia exuberanta-hiperbolizanta si in orice caz, una conventionala, pe care Haendel o prezinta in Oratoriul "Messiah", cat "cruzimea" realismului protestant din Pasiunile dupa Matei de Bach. Doar o asemenea finalitate determina o cu atat mai sensibila receptare a faptului de venire pe lume a unui copil, aparent cu nimic diferit de oricare altul,. Anume in acest fel am putea formula o cheie de lectura a intregului Oratoriu de Craciun, al carui sublim si puritate sunt cu atat mai proeminente, cu cat iminenta tragediei de pe Golgota planeaza asupra miracolului de la Bethlehem.

Va doresc tuturor un Craciun fericit alaturi de cei dragi!

Deschiderea stagiunii la Scala - Lohengrin de Richard Wagner ( II )

Deschiderea stagiunii de pe 7 decembrie la Milano (dupa forfeit-ul lui Anja Harteros urmat de cel al lui Ann Petersen care trebuia s-o inlocuiasca) a beneficiat de prezenta lui Annette Dasch, care jucase deja rolul Elsei in regia lui Hans Neuenfels la Bayreuth in 2010. Annette Dasch, are o voce mai mica decat cele cu care ne-am obisnuit pana acum in acest rol, si probabil multi melomani s-au asteptat sa fie dezamagiti de interpretare, chiar daca la Bayreuth, a intrat foarte bine in pielea personajului imaginat de Neuenfels (sala germana fiind mult mai indulgenta cu vocile mici). La Scala, este altceva, si totusi mie mi s-a parut ca a facut fata cu brio, tinand cont mai ales de faptul ca a fost anuntata cu o seara inainte! Claus Guth a imaginat un fel de femeie-copil, captiva intr-o lumea a basmelor care aminteste de vasul fantoma al Olandezului Zburator, opera montata tot de el, la Festivalul de la Bayreuth din 2003. Imbracata ca o fetita intr-o rochie alba, Elsa va cadea in lumea adultilor reprezentata de Ortrud si Telramund – luati nu individual, ci in cuplu. 

Evul Mediu dispare in favoarea unei lumi contemporane din al doilea Imperiu, cu un Lohengrin mai mult uman decat erou, care  este descoperit in mijlocul multimii, si a carui umanitate va subrezi practic increderea Elsei. Din lumea de basm impanzita cu certitudini, Elsa cade, impinsa de Ortrud, in cea a indoielilor, cea umana. Prin urmare, Lohengrin-ul de pe 7 decembrie a fost un spectacol care a prezentat conflictul uman intr-un spatiu a carui centru era delimitat de un covor rosu iar coridoarele exterioare, punctate de coloane metalice (inspirate de arhitectura secolului al XIX-lea), ascundeau corul care devine, precum in tragedia greaca, spectator invizibil si comentator al acesteia. 

Claus Guth, elimina total legendarul din aceasta poveste si joaca pe opozitia dintre fantasmele individuale si realitatea cruda – opozitie intre o Elsa „alba” si restul personajelor imbracate intunecat, costumul lui Lohengrin (cu camasa cu guler deschis) elimina orice aluzie la legenda. Pana si lebada este aici reprezentata de cateva pene care ies din cand in cand din buzunarele lui Lohengrin si pe care doar Elsa pare sa le observe. 

Daca Annette Dasch a facut miracole tinand cont de putinul timp avut la dispozitie, premiul cel mare ii revine lui Evelyn Herlitzius, imperiala, cu o prezenta vocala si inteligenta scenica deosebite. Nici o nota falsa, nici un gest gresit. Este opusul Elsei - fizic, este mai mica de inaltime, mult mai vicleana si gata oricand de atac. Personajul imi aminteste de Lady Macbeth (isi controleaza sotul in urmarirea propriilor scopuri). Ortrud, toata in negru apare ca un fel de guvernanta rea din povesti (loveste degetele Elsei cand aceasta canta la pian), un fel de mama vitrega (formeaza un cuplu cu Telramund, tutorele Elsei). Pe parcursul primelor doua acte, relatia de dominare este vadita. Cel mai frumos si puternic duo dintre cele doua femei, odata cu intrarea lui Otrud in castel in actul al doilea, creeaza o imagine foarte interesanta a opresiunii. Sosirea lui Lohengrin da peste cap ordinea prestabilita, Elsa gasindu-si un protector, iar imaginea pianulului rasturnat si rupt din ultimul act este, din nou, o dovada in plus a ingeniozitatii lui Guth.

Jonas Kaufmann, foarte apreciat la Milano, ca si pretutindeni, mi s-a parut exceptional. Timbrul vocal intunecat a imbracat perfect personajul dorit de Claus Guth, un fel de extraterestru pierdut intr-o lume a oamenilor pe care nu o cunoaste si careia trebuie sa-i faca fata: sosirea lui, discreta, aproape fortata, marcata de teama si chiar de surprindere il face sa para un personaj fragil (apare in picioarele goale!). Guth si-a dorit un personaj sumbru, plin de indoieli iar Kaufmann si-a jucat perfect rolul – o capacitate extraordinara de a-si modula vocea jucandu-se cu posibilitatile extreme ale emisiei sonore, absolut extraordinar!

Voce uimitoare si de o rara siguranta a lui René Pape au fost suficiente pentru a creea un personaj credibil. Tómas Tómasson  a facut un Telramund destul de nobil cu o dictie impecabila. Am fost impresionata de prezenta lui, poate mai mult decât de voce al carei volum nu este intotdeauna cel asteptat (mai ales in primul act, vocea ii era acoperita de orchestra). Daniel Barenboim, in mare forma, ceva mai slab, dirijand energic si chiar intr-un tempo rapid (preludiu la actul III). 

Seara de Sant’ Ambrogio s-a terminat in rasunetul imnului italian si in aplauzele indelungi (15 minute!) ale unui public pa care magia sonoritatilor wagneriene l-au facut sa uite, macar pentru un moment, ca in deschiderea stagiunii nu s-a cantat Verdi. 

Cum spune Barenboim,"Wagner always wins when you play the music well" !

O cronica foarte buna puteti gasi pe blogul Despre Opera.

Pentru cei interesati, am gasit inregistrarea (la care m-am uitat si eu in direct pe Arte).

Deschiderea stagiunii la Scala - Lohengrin de Richard Wagner

7 decembrie este data la care, prin traditie, debuteaza stagiunea de spectacole la Scala din Milano. Anul acesta a fost aleasa premiera operei "Lohengrin" de Richard Wagner, o anticipare a anului 2013 cand se vor implini 200 de ani de la naşterea marelui compozitor german.

Un spectacol in care apar trei nume cu valoare incontestabila: René Pape, Jonas Kaufmann si Daniel Barenboim. Primul, recunoscut la scara internationala ca unul dintre cei mai buni basi ai momentului, detinator a doua premii Grammy pentru inregistarile cu Maestrii Cantareti din Nurnberg si Tannhauser de Richard Wagner. Jonas Kaufmann, tenor cu o expresivitate deosebita, continuator al stilului lui Pavarotti. Daniel Barenboim... unul dintre cei mai iubiti dirijori in viata, detinator a cinci premii Grammy. De mentionat ar fi faptul ca Barenboim este si un deschizator de drumuri in ce priveste tabuu-rile lumii muzicale - sa nu uitam ca el este cel care, in ciuda multor greutati si opozitii din diferite parti, a dirijat primul concert cu lucrari de Wagner in Israel. Tot el a fost  cel care, in 2009, a introdus si dirijat o orchestra formata din israelieni si palestinieni la Festivalul de la Bayreuth!

Radio România Muzical transmite in direct acest spectacol la adresa www.romania-muzical.ro. Deasemenea, pentru cei interesati de o experienta atat auditiva cat si vizuala de calitate, pot cumpara bilete la spectacolul transmis in direct exclusiv la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City.

De Sfantul Nicolae: Missa Sancti Nicolai de Haydn

Haydn si-a dedicat o mare parte din viata compunerii muzicii orchestrale si sinstrumentale.  Liturghia Sf. Nicolae, care a fost scrisa in 1772, este una dintre putinele lucrari corale pe care le-a scris inainte de a implini cincizeci de ani. Marile capodopere corale - Creatia, Anotimpurile si cele sase mari liturghii au fost toate compuse in ultimii cincisprezece ani de viata.

Manuscrisul liturgiei Sf. Nicolae cu orchestratia originala a fost gasit intact in arhivele Esterhazy  din Castelul Eisenstadt. Foarte probabil a fost scris pentru celebrarea onomastica a  Printului Nicolaus Esterhazy, la 06 decembrie 1772. Liturghia este compusa dupa formatul obisnuit de Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus si Agnus Dei. Cum era obiceiul uneori, Credo-ul este intr-o forma comprimata in care versuri disparate din text sunt cantate simultan de cele patru sectiuni ale corului. Chiar daca procedeul poate creea confuzie, Haydn a ales acest compromis deoarece ii permitea sa scurteze liturghia fara a taia din text (regula impusa de biserica) .

Va doresc La Multi Ani tuturor celor care poarta numele acestui Sfant! Un inceput de sarbatori cat mai frumos si un Craciun pe masura, alaturi de cei dragi!