Pentru mine, muzica lui Wagner in general, si muzica din Tristan si Isolda in special, reprezinta unul din momentele extrem de rare in care sacrul se releva cu adevarat in muzica. Si se releva, nu prin patosul luteran al eroismului religios ca-n Pasiunile dupa Matei de Bach, ci intr-un limbaj care imi este mult mai accesibil, limbajul iubirii intre doi oameni - Tristan si Isolda, un barbat si o femeie, iar puterea lui Wagner rezida nu neaparat in construirea de caractere, ci mai degraba in puterea coplesitoare a muzicii insasi de a sugera aceasta dragoste si a o instaura ca un fapt evident, dincolo de nevoia oricaror altor argumente (muzico)logice.
25.11.2012
Wagner : Tristan si Isolda- Preludiu
Pentru mine, muzica lui Wagner in general, si muzica din Tristan si Isolda in special, reprezinta unul din momentele extrem de rare in care sacrul se releva cu adevarat in muzica. Si se releva, nu prin patosul luteran al eroismului religios ca-n Pasiunile dupa Matei de Bach, ci intr-un limbaj care imi este mult mai accesibil, limbajul iubirii intre doi oameni - Tristan si Isolda, un barbat si o femeie, iar puterea lui Wagner rezida nu neaparat in construirea de caractere, ci mai degraba in puterea coplesitoare a muzicii insasi de a sugera aceasta dragoste si a o instaura ca un fapt evident, dincolo de nevoia oricaror altor argumente (muzico)logice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu