Canonul muzical european in postmodernitate - Sustinere publica, marti 19 februarie

Va recomand cu cea mai mare caldura sustinerea tezei de doctorat a lui Oleg Garaz, muzicolog si scriitor, programata marti, 19 februarie, ora 14.00 la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Din pacate nu sunt in tara... as merge cu mare entuziasm deoarece este un subiect vast care, cred eu, atinge domenii extrem de diferite - teoria culturii, istorie, gandire religioasa, etc.

Oleg Garaz - "Canonul muzical european in postmodernitate"
Universitatea nationala de Muzica Bucuresti  ( Str. Stirbei Voda nr. 33, Sector 1, Bucuresti)
Marti, 19 februarie, ora 14,  sala 98 bis


Cateva cuvinte despre autor:

Oleg Garaz s-a nascut in 1964 la Soroca, in nord-estul Basarabiei, a facut Liceul de muzica "Stefan Neaga", din Chisinau, iar in 1987 intra la Conservatorul "Gavriil Musicescu", din Chisinau.

In octombrie 1990 vine in Romania, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima", din Cluj, publica in reviste literare transilvane, lucreaza la televiziune, devine membru stagiar al Uniunii Compozitorilor, publica patru carti de specialitate, "Muziconautice", "Contraideologii muzicale“, "Poetica muzicala in convorbiri" si "Muzica sisensul sincretic al nostalgiei", avand inca trei, patru volume in curs de aparitie.

Teza de doctorat este intitulata "Canonul muzical european in postmodernitate" si este structurata in sase capitole. Structura succesiunii tematice a capitolelor este conceputa in imaginea unei simetrii in care ponderea capitolelor dedicate analizei conceptului de canon muzical – capitolele II, Canonul muzical european intre ipoteza si concept, si III, Canonul muzical european. Tipologii si evolutii, este echilibrata de catre urmatoarele doua capitole dedicate analizei fenomenului stilistic in postmodernitate – capitolele IV, Iesirea din gandirea de tip stilistic: cauze, efecte, consecinte, si V, Fenomenul compresiei stilistice. Astfel, tematizarea canonului si tematizarea problemelor stilului in postmodernitate reprezinta cele doua nuclee tematice ale textului. 

"Postmodernitatea prezinta canonul, dincolo de toate criticile aduse, drept o idee si o conceptie in plina ascensiune si amplificare chiar in virtutea participarii nerestrictionate la formularea si producerea canonica a noi si noi comunitati, pâna in postmodernitate excluse din canonul muzical european. Iar in final, insasi determinativul de canon muzical european in calitatea lui de referent istoric, se transforma dintr-un instrument de afirmare a dominarii si superioritatii neconditionate in ceea ce el si era de la bun inceput – un arhetip al valorii si normei prin care individul uman si-a putut constientiza sensul prezentei-in-lume."  

Oleg Garaz 

 

Cuprinsul tezei:

Capitolul I: Explicitarea termenilor utilizaţi în titlul lucrării

1. În căutarea unui titlu plauzibil

2. Ideea „europenităţii” între Antichitate şi Evul Mediu

3. Postmodernismul ca „familie” de definiţii eterogene

4. Canonul ca „familie” a sensurilor implicite

Capitolul II: Canonul muzical european între ipoteză şi concept

1. Ideea de canon. Harold Bloom şi „Canonul Occidental”: reprezentările canonului între identic şi diferit

2. Conceptul şi fenomenul de „canon muzical”. I. I. Sollertinski şi ideea „beethovenocentrismului” în cultura muzicală europeană

2.1. Ciclicitatea modernităţilor europene. Canonul între metanaraţiune şi arhetip

3. Modelele canonului muzical european. Procesele de canonizare / recanonizare: imaginea dinamicii evolutive

4. Concluzii realiste

Capitolul III: Canonul muzical european. Tipologii şi evoluţii

1. Etimologiile: literal versus istoric în evoluţia conceptului de canon.

Tipologiile extrinseci

2. Două antinomii istorice şi rolul lor în formarea canonului modern

2.1. Antinomia antic-modern şi diferenţierea idealului antic

de programul de acţiune medieval

2.2. Antinomia sacru-profan şi reformularea staticismului religios

în termenii dinamismului laic renascentist

3. Tipologiile intrinseci: Joseph Kerman, William Weber şi Mark Everist.

Canonul muzical şi căutarea criteriilor universale şi a numitorului comun. Dialectica alterităţii şi identităţii

3.1. Joseph Kerman şi virtuţile canonului repertorial

3.2. William Weber şi dezideratul completitudinii

3.3. Mark Everist şi valorile receptării

4. Ecuaţia demistificării: Marcia Citron şi căutarea unui canon feminin. Bernard Knox şi abrevierea DWEM

Capitolul IV: Ieşirea din gândirea de tip stilistic: cauze, efecte, consecinţe

1. Problema ieşirii din stil ca problemă partajabilă: binomul stil-canon

2. John Zorn şi specificul contextului postmodern

3. Procesul evoluţiei stilistice ca determinantă a stazei conceptuale

4. Prefigurarea colapsului: structura stilistică şi ieşirea din istoria muzicii

5. Problema definiţiilor

5.1. Leonard B. Meyer

5.2. Valentina Sandu-Dediu

5.3. Boris Asafiev

5.4. Mihail K. Mihailov

6. Ierarhia constitutivă a structurii stilistice şi sensul funcţional al acesteia în postmodernitate: stil personal, stil de grup (naţional) şi stil de epocă

7. Interpretarea critică a datelor problemei. Fenomenul ieşirii din stil ca realitate inevitabilă în postmodernitatea muzicală

Capitolul V: Fenomenul compresiei stilistice

1. Stilul ca „simulacru” canonic. Ideea „sinonimiei” simbiotice şi a dublei determinări temporale

2. Imaginea comprimării temporale: cauze şi consecinţe

3. Modelele de reprezentare ale existenţei muzical-istorice: între contingenţă şi obligativitate

3.1. Stilul „monolit” ca semn al atitudinii retorice

3.2. Stilul „antropomorfic” ca semn al atitudinii organice

3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste

3.4. Colajul de stiluri drept concepţie hiper-stilistică    

4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluţia fenomenului de compresie stilistică

Capitol VI: Canonul muzicii postmoderne: simulacru, fragment şi ficţiune

1. Ambiguitatea postmodernă în căutarea unei rezoluţii optime

2. Muzica şi postmodernitatea: descrierea „simptomatologiei” postmoderne

3. Muzica în postmodernitate

4. Muzica postmodernă: schiţa unui „portret-robot”

5. Muzica postmodernă: între dezmembrare şi resuscitare

6. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea

unei postmodernităţi accesibile

7. Concluzii. Ipoteza unei periodizări a muzicii postmoderne

În loc de postfaţă

Rezumatul tezei de doctorat în limba engleză

Bibliografie generală