Va recomand cu cea mai mare caldura sustinerea tezei de doctorat a lui Oleg Garaz, muzicolog si scriitor, programata marti, 19 februarie, ora 14.00 la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Din pacate nu sunt in tara... as merge cu mare entuziasm deoarece este un subiect vast care, cred eu, atinge domenii extrem de diferite - teoria culturii, istorie, gandire religioasa, etc.
Oleg Garaz - "Canonul muzical european in postmodernitate"
Universitatea nationala de Muzica Bucuresti ( Str. Stirbei Voda nr. 33, Sector 1, Bucuresti)
Marti, 19 februarie, ora 14, sala 98 bis
Cateva cuvinte despre autor:
Oleg Garaz s-a nascut in 1964 la Soroca, in nord-estul
Basarabiei, a facut Liceul de muzica "Stefan Neaga", din Chisinau, iar in 1987
intra la Conservatorul "Gavriil Musicescu", din Chisinau.
In octombrie 1990 vine in Romania, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima", din Cluj, publica in reviste literare transilvane, lucreaza la televiziune, devine membru stagiar al Uniunii Compozitorilor, publica patru carti de specialitate, "Muziconautice", "Contraideologii muzicale“, "Poetica muzicala in convorbiri" si "Muzica sisensul sincretic al nostalgiei", avand inca trei, patru volume in curs de aparitie.
In octombrie 1990 vine in Romania, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima", din Cluj, publica in reviste literare transilvane, lucreaza la televiziune, devine membru stagiar al Uniunii Compozitorilor, publica patru carti de specialitate, "Muziconautice", "Contraideologii muzicale“, "Poetica muzicala in convorbiri" si "Muzica sisensul sincretic al nostalgiei", avand inca trei, patru volume in curs de aparitie.
Teza de doctorat este intitulata "Canonul muzical european in postmodernitate" si este structurata in sase capitole. Structura
succesiunii tematice a capitolelor este conceputa in imaginea unei simetrii in
care ponderea capitolelor dedicate analizei conceptului de canon muzical –
capitolele II, Canonul muzical
european intre ipoteza si concept, si III, Canonul muzical european. Tipologii si evolutii, este echilibrata
de catre urmatoarele doua capitole dedicate analizei fenomenului stilistic in
postmodernitate – capitolele IV, Iesirea
din gandirea de tip stilistic: cauze, efecte, consecinte, si V, Fenomenul compresiei stilistice. Astfel,
tematizarea canonului si tematizarea problemelor stilului in postmodernitate
reprezinta cele doua nuclee tematice ale textului.
"Postmodernitatea prezinta canonul, dincolo de toate criticile aduse, drept
o idee si o conceptie in plina ascensiune si amplificare chiar in virtutea
participarii nerestrictionate la formularea si producerea canonica a noi si noi
comunitati, pâna in postmodernitate excluse din canonul muzical european. Iar in
final, insasi determinativul de canon muzical european in calitatea lui
de referent istoric, se transforma dintr-un instrument de afirmare a dominarii si
superioritatii neconditionate in ceea ce el si era de la bun inceput – un
arhetip al valorii si normei prin care individul uman si-a putut constientiza sensul
prezentei-in-lume."
Oleg Garaz
Cuprinsul tezei:
Capitolul I: Explicitarea
termenilor utilizaţi în titlul lucrării
1. În căutarea
unui titlu plauzibil
2. Ideea „europenităţii”
între Antichitate şi Evul Mediu
3.
Postmodernismul ca „familie” de definiţii eterogene
4. Canonul ca
„familie” a sensurilor implicite
Capitolul II:
Canonul muzical european între ipoteză şi concept
1. Ideea de
canon. Harold Bloom şi „Canonul Occidental”: reprezentările canonului între
identic şi diferit
2. Conceptul şi
fenomenul de „canon muzical”. I. I. Sollertinski şi ideea
„beethovenocentrismului” în cultura muzicală europeană
2.1. Ciclicitatea
modernităţilor europene. Canonul între metanaraţiune şi arhetip
3. Modelele
canonului muzical european. Procesele de canonizare / recanonizare: imaginea
dinamicii evolutive
4. Concluzii realiste
Capitolul III: Canonul muzical european. Tipologii şi
evoluţii
1. Etimologiile: literal versus istoric în evoluţia conceptului de canon.
Tipologiile extrinseci
2. Două antinomii istorice şi rolul lor în formarea canonului modern
2.1. Antinomia antic-modern şi diferenţierea idealului antic
de programul de acţiune medieval
2.2. Antinomia sacru-profan şi reformularea staticismului religios
în termenii dinamismului laic renascentist
3. Tipologiile intrinseci: Joseph Kerman, William Weber şi Mark Everist.
Canonul muzical şi căutarea criteriilor universale şi a numitorului comun.
Dialectica alterităţii şi identităţii
3.1. Joseph Kerman şi virtuţile canonului repertorial
3.2. William Weber şi dezideratul completitudinii
3.3. Mark Everist şi valorile receptării
4. Ecuaţia demistificării: Marcia Citron şi căutarea unui canon feminin.
Bernard Knox şi abrevierea DWEM
Capitolul IV: Ieşirea din gândirea de tip
stilistic: cauze, efecte, consecinţe
1. Problema ieşirii din stil ca problemă partajabilă: binomul stil-canon
2. John Zorn şi
specificul contextului postmodern
3. Procesul
evoluţiei stilistice ca determinantă a stazei conceptuale
4. Prefigurarea
colapsului: structura stilistică şi ieşirea din istoria muzicii
5. Problema
definiţiilor
5.1. Leonard B.
Meyer
5.2. Valentina
Sandu-Dediu
5.3. Boris
Asafiev
5.4. Mihail K.
Mihailov
6. Ierarhia
constitutivă a structurii stilistice şi sensul funcţional al acesteia în
postmodernitate: stil personal, stil de grup (naţional) şi stil de epocă
7. Interpretarea
critică a datelor problemei. Fenomenul ieşirii din stil ca realitate
inevitabilă în postmodernitatea muzicală
Capitolul V: Fenomenul
compresiei stilistice
1. Stilul ca
„simulacru” canonic. Ideea „sinonimiei” simbiotice şi a dublei determinări
temporale
2. Imaginea
comprimării temporale: cauze şi consecinţe
3. Modelele de
reprezentare ale existenţei muzical-istorice: între contingenţă şi
obligativitate
3.1. Stilul
„monolit” ca semn al atitudinii retorice
3.2. Stilul
„antropomorfic” ca semn al atitudinii organice
3.3.
Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste
3.4. Colajul de
stiluri drept concepţie hiper-stilistică
4. Concluzii.
Etapele cuprinse în evoluţia fenomenului de compresie stilistică
Capitol VI: Canonul
muzicii postmoderne: simulacru, fragment şi ficţiune
1. Ambiguitatea
postmodernă în căutarea unei rezoluţii optime
2. Muzica şi
postmodernitatea: descrierea „simptomatologiei” postmoderne
3. Muzica în
postmodernitate
4. Muzica
postmodernă: schiţa unui „portret-robot”
5. Muzica
postmodernă: între dezmembrare şi resuscitare
6. Ambiguitatea
ca instrument euristic în inventarea
unei
postmodernităţi accesibile
7. Concluzii.
Ipoteza unei periodizări a muzicii postmoderne
În loc de
postfaţă
Rezumatul tezei
de doctorat în limba engleză
Bibliografie
generală
